Este o substanţă răşinoasă colectată de albine de pe mugurii unor arbori (în special de pe plop, mesteacăn, fag, pin, brad, frasin), cu care acestea acoperă fisurile şi orificiile din stup, se apără contra bacteriilor şi altor microbi şi îmbălsămează cadavrele vizitatorilor nepoftiţi ai stupului (cu alte cuvinte, menţin curăţenia şi igiena stupului). Propolisul are o mare varietate de culori şi arome, iar compoziţia sa diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care este recoltat (de reţinut că totuşi albinele preferă mugurii de Populus); conţine în primul rând flavonoide şi acizi fenolici, de asemenea, ceară şi acizi graşi, uleiuri volatile, polen şi urme de elemente minerale.
Acţiuni terapeutice: Propolisul este un veritabil antibiotic natural, folosit ca atare şi de către albine. S-a demonstrat că el are o acţiune antimicrobiană pentru numeroase bacterii, virusuri, paraziţi şi fungi (Staphylococcus aureus, Streptococcus sp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Klebsiella pneumoniae, Salmonella sp., Shigella sp., Mycobacterium tuberculosis – bacilul Koch, Helicobacter pylori, Candida albicans, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis, virus herpes simplex, virus gripal)
Are proprietăţi antioxidante (anti-tumorale, anti-cancerigene), antispastice şi anestezice; protejează contra efectelor nocive ale radiaţiilor.
Este şi un excelent antiinflamator, cicatrizant şi epitelizant, hepatoprotector (protejează ficatul contra efectelor alcoolului), imuno-biostimulator, tonic al vaselor capilare şi regenerator al ţesuturilor.
Este remarcabil faptul că, datorită marii sale variabilităţi de compoziţie, propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză, la care bacteriile dezvoltă în timp rezistenţă, fiind nevoie de introducerea periodică de noi şi noi antibiotice.
Indicaţii:
Pentru uz intern:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi infecţii ORL (bronşite, faringo-amigdalite, viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite, tuberculoză)
- afecţiuni digestive şi hepatice (gastrită, ulcer gastric, colecistită cronică, hepatită cronică, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive)
- parazitoze intestinale
- infecţii urinare, prostatite, tumori vezicale
- neuropatie diabetică dureroasă
- stări de stres, migrene
- ateroscleroză
Pentru uz extern:
- afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui (stomatite, gingivite, abcese dentare, parodontopatii, faringo-amigdalite, carii dentare, tartru dentar)
- afecţiuni ORL (rinite, otite, sinuzite, otomicoze)
- afecţiuni ale pielii (eczeme infecţioase, arsuri, plăgi, ulcer varicos, tricofiţie, tuberculoza pielii, acnee, furunculoză)
- afecţiuni oftalmologice (blefarite, conjunctivite, sclerite, plăgi)
- hemoroizi, fisuri anale, proctită
- prostatită, orhi-epididimită
- metroanexită, cervicită, distrofii vulvare de menopauză
- pre- şi post-radioterapie
- artrite, artroze
Propolisul are şi numeroase utilizări cosmetice, datorită proprietăţilor sale dezinfectante, antiinflamatoare, antiacneice, cicatrizante, anestezice, antioxidante, antimătreaţă,
protectoare contra radiaţiilor ultraviolete şi conservante.
Este utilizat la prepararea unor deodorante, şampoane, loţiuni antiacneice, ape de gură, paste de dinţi, creme nutritive.
Contraindicaţii: situaţiile (rare) de alergie la propolis. La ora actuală, se găsesc foarte multe produse care conţin această substanţă valoroasă:
- tinctura de propolis - este un extract alcoolic, conţinând de obicei 30% propolis şi care se foloseşte atât intern, cât şi extern
- unguent cu propolis (Propoderm)
- cremă de protecţie (Melrosin-prop) şi de masaj (Melrosin-confort - conţine şi venin de albine)
- supozitoare cu propolis (Miprosept) - pot fi folosite şi intravaginal
- tablete cu propolis (Proposept)
- spray cu propolis 10%
- miere cu propolis
- gama Meltonic – cuprinde suplimente nutritive cu efect tonic general sau specific pe anumite aparate şi sisteme; sunt 10 formule complexe, bazate pe miere polifloră, extract de propolis standardizat, alte produse apicole şi extracte din plante medicinale (printre ele, regăsim: tonic respirator, renal, hepatic, gastric, cardiovascular, nervos etc.)
- propolis brut, care poate fi mestecat ca atare, cu efect dezinfectant şi anestezic al cavităţii bucale – în doză de 1 g de 3 ori pe zi
- picături pentru nas (Propoheliant)
- colir cu propolis (pentru bolile oculare)
- loţiune antiacneică (Acneol-prop)
- apă de gură (Floral)
În funcţie de localizarea bolii, se pot alege din aceste forme de administrare cele mai adecvate. Atenţie! Tinctura de propolis, nefiind solubilă în apă, se administrează într-o linguriţă de miere sau se pune pe o bucăţică de pâine, se lasă să se evapore alcoolul şi apoi se poate lua.
Tinctura de propolis se poate prepara şi în casă, după următoarea reţetă: Dupa ce se ţine la congelator propolisul se mărunţeşte bine pentru a creşte suprafaţa de contact cu alcoolul şi a favoriza extracţia) şi se adaugă alcool etilic de 80-90°, în proporţie de 1:3 (la 3 părţi=30 g propolis, se adaugă 10 părţi=100 g alcool etilic). Se lasă la loc uscat şi ferit de lumină timp de 7-14 zile. Apoi se face o filtrare primară şi una secundară, cu o hârtie de filtru. Filtratul trebuie să fie clar, fără particule, de culoare maro sau roşiatică. Tinctura se păstrează în sticle curate, de culoare închisă, cu dop ermetic, la loc ferit de lumină.
Dacă tinctura se picură pe o farfurie şi se lasă să se evapore alcoolul, se obţine pasta de propolis, care se amestecă cu alte ingrediente şi se poate folosi în uz cosmetic.
De asemenea, tot în gospodărie se poate prepara un extract uleios de propolis, din 10 g propolis amestecate cu 200 g ulei de măsline sau 100 g unt, se încălzeşte uşor pe baie de abur timp de 90-120 minute, la 50°, amestecând continuu. Se filtrează şi se păstrează la loc întunecos şi răcoros.
Acţiuni terapeutice: Propolisul este un veritabil antibiotic natural, folosit ca atare şi de către albine. S-a demonstrat că el are o acţiune antimicrobiană pentru numeroase bacterii, virusuri, paraziţi şi fungi (Staphylococcus aureus, Streptococcus sp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Klebsiella pneumoniae, Salmonella sp., Shigella sp., Mycobacterium tuberculosis – bacilul Koch, Helicobacter pylori, Candida albicans, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis, virus herpes simplex, virus gripal)
Are proprietăţi antioxidante (anti-tumorale, anti-cancerigene), antispastice şi anestezice; protejează contra efectelor nocive ale radiaţiilor.
Este şi un excelent antiinflamator, cicatrizant şi epitelizant, hepatoprotector (protejează ficatul contra efectelor alcoolului), imuno-biostimulator, tonic al vaselor capilare şi regenerator al ţesuturilor.
Este remarcabil faptul că, datorită marii sale variabilităţi de compoziţie, propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză, la care bacteriile dezvoltă în timp rezistenţă, fiind nevoie de introducerea periodică de noi şi noi antibiotice.
Indicaţii:
Pentru uz intern:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi infecţii ORL (bronşite, faringo-amigdalite, viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite, tuberculoză)
- afecţiuni digestive şi hepatice (gastrită, ulcer gastric, colecistită cronică, hepatită cronică, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive)
- parazitoze intestinale
- infecţii urinare, prostatite, tumori vezicale
- neuropatie diabetică dureroasă
- stări de stres, migrene
- ateroscleroză
Pentru uz extern:
- afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui (stomatite, gingivite, abcese dentare, parodontopatii, faringo-amigdalite, carii dentare, tartru dentar)
- afecţiuni ORL (rinite, otite, sinuzite, otomicoze)
- afecţiuni ale pielii (eczeme infecţioase, arsuri, plăgi, ulcer varicos, tricofiţie, tuberculoza pielii, acnee, furunculoză)
- afecţiuni oftalmologice (blefarite, conjunctivite, sclerite, plăgi)
- hemoroizi, fisuri anale, proctită
- prostatită, orhi-epididimită
- metroanexită, cervicită, distrofii vulvare de menopauză
- pre- şi post-radioterapie
- artrite, artroze
Propolisul are şi numeroase utilizări cosmetice, datorită proprietăţilor sale dezinfectante, antiinflamatoare, antiacneice, cicatrizante, anestezice, antioxidante, antimătreaţă,
protectoare contra radiaţiilor ultraviolete şi conservante.
Este utilizat la prepararea unor deodorante, şampoane, loţiuni antiacneice, ape de gură, paste de dinţi, creme nutritive.
Contraindicaţii: situaţiile (rare) de alergie la propolis. La ora actuală, se găsesc foarte multe produse care conţin această substanţă valoroasă:
- tinctura de propolis - este un extract alcoolic, conţinând de obicei 30% propolis şi care se foloseşte atât intern, cât şi extern
- unguent cu propolis (Propoderm)
- cremă de protecţie (Melrosin-prop) şi de masaj (Melrosin-confort - conţine şi venin de albine)
- supozitoare cu propolis (Miprosept) - pot fi folosite şi intravaginal
- tablete cu propolis (Proposept)
- spray cu propolis 10%
- miere cu propolis
- gama Meltonic – cuprinde suplimente nutritive cu efect tonic general sau specific pe anumite aparate şi sisteme; sunt 10 formule complexe, bazate pe miere polifloră, extract de propolis standardizat, alte produse apicole şi extracte din plante medicinale (printre ele, regăsim: tonic respirator, renal, hepatic, gastric, cardiovascular, nervos etc.)
- propolis brut, care poate fi mestecat ca atare, cu efect dezinfectant şi anestezic al cavităţii bucale – în doză de 1 g de 3 ori pe zi
- picături pentru nas (Propoheliant)
- colir cu propolis (pentru bolile oculare)
- loţiune antiacneică (Acneol-prop)
- apă de gură (Floral)
În funcţie de localizarea bolii, se pot alege din aceste forme de administrare cele mai adecvate. Atenţie! Tinctura de propolis, nefiind solubilă în apă, se administrează într-o linguriţă de miere sau se pune pe o bucăţică de pâine, se lasă să se evapore alcoolul şi apoi se poate lua.
Tinctura de propolis se poate prepara şi în casă, după următoarea reţetă: Dupa ce se ţine la congelator propolisul se mărunţeşte bine pentru a creşte suprafaţa de contact cu alcoolul şi a favoriza extracţia) şi se adaugă alcool etilic de 80-90°, în proporţie de 1:3 (la 3 părţi=30 g propolis, se adaugă 10 părţi=100 g alcool etilic). Se lasă la loc uscat şi ferit de lumină timp de 7-14 zile. Apoi se face o filtrare primară şi una secundară, cu o hârtie de filtru. Filtratul trebuie să fie clar, fără particule, de culoare maro sau roşiatică. Tinctura se păstrează în sticle curate, de culoare închisă, cu dop ermetic, la loc ferit de lumină.
Dacă tinctura se picură pe o farfurie şi se lasă să se evapore alcoolul, se obţine pasta de propolis, care se amestecă cu alte ingrediente şi se poate folosi în uz cosmetic.
De asemenea, tot în gospodărie se poate prepara un extract uleios de propolis, din 10 g propolis amestecate cu 200 g ulei de măsline sau 100 g unt, se încălzeşte uşor pe baie de abur timp de 90-120 minute, la 50°, amestecând continuu. Se filtrează şi se păstrează la loc întunecos şi răcoros.
RSS Feed